Societatea de Obstetrica Ginecologie din Romania


Asociatia Romana de Urologie


Societatea de Uroginecologie din Romania




Vezica Hiperactiva (OAB-overactive bladder) Conform ICS, vezica hiperactiva este un sindrom complex caracterizat prin imperiozitate mictionala insotita sau nu de incontinenta urinara, asociata , de obicei, cu polachiurie si nocturie in absenta infectiei sau a altei patologii dovedite.

Din studiile epidemiologice efectuate atat in SUA cat si in Europa (Scandinavia sau Franta) rezulta ca aproximativ 17% din populatia adulta sufera de simptome care ar putea fi interpretate ca vezica hiperactiva. Ca cifre ar insemna cam 34 milioane de oameni in USA si 49 milioane in Europa. O treime dintre acestia prezinta ca parte a sindromului si incontinenta urinara prin imperiozitate. Prevalenta acestui sindrom creste cu varsta mai ales dupa 40-45 de ani, fiind mai mare la femei decat la barbati. In tarile supuse acestor studii doar 60% din pacientii cu OAB se adreseaza medicului pentru aceste simptome, dar doar 27% dintre ei primesc un tratament.

OAB afecteaza major toate aspectele calitatii vietii: social, psihologic, ocupational, casnic, fizic si sexual. In SUA in anul 2000 s-au cheltuit pentru tratamentul OAB 12.6 miliarde $. Este ca marime al cincilea cost dupa cele datorate artritei, incontinentei (19,5 miliarde $), pneumoniei/gripei si osteoporozei. Acest cost este comparabil cu cel al astmului si include cheltuieli directe si indirecte (referitoare la scaderea productivitatii muncii, a aparitiei unor maladii conexe ca traumatismele nocturne datorate nocturiei etc.).

 


Etiologia OAB este multipla insa mecanismele raman inca discutate:

  • neurologica: AVC, Boala Parkinson, scleroza multipla, traumatisme medulare, tumori medulare, alte leziuni medulare, ale radacinilor nervoase sau ale nervilor periferici;
  • obstructia vezicala: fie neurogenica ca in dissinergia vezico-sfincteriana, fie idiopatica ca in adenomul prostatic, sricturi etc.

Desi infectia, inflamatia, litiaza vezicala sau tumorile vezicale au simptome similare celor din OAB se considera, odata aceste diagnostice sigure, ca aceste simptome nu pot intruni criteriile de a se reuni sub numele de OAB.

Diagnosticul OAB trebuie sa se bazeze pe un istoric atent si un examen clinic amanuntit insotite de completarea unui jurnal mictional. Analize simple de sange si de urina precum si un examen ecografic sunt de natura sa excluda cauze evidente pentru o simptomatologie asemanatoare OAB. Doar cazurile complicate si rebele la tratamentele de prima intentie, cele ce vor fi supuse unor tratamente invazive, cazurile neurologice ce trebuie supravegheate in timp sau asa-numitele cazuri complicate trebuie supuse examenului urodinamic si doar dupa o evaluare urologica de baza completa.

Referinte
1. Abrams, P., Cardozo, L., Fall, M. et al. The standardisation of terminology of lower urinary tract function: report  from the Standardisation Sub-committee of the International Continence Society. Neurourol Urodyn 2002, 21(2): 167-78. 2. Stewart, W.F., Van Rooyen, J.B., Cundiff, G.W. et al. Prevalence and burden of overactive bladder in the United States. World J Urol 2003, 20(6): 327-36. 3. Hu, T.W., Wagner, T.H., Bentkover, J.D., Leblanc, K., Zhou, S.Z., Hunt, T. Costs of urinary incontinence and overactive bladder in the United States: a comparative study. Urology 2004, 63(3): 461-5. 4. Liberman, J.N., Hunt, T.L., Stewart, W.F. et al. Health-related quality of life among adults with symptoms of overactive bladder: results from a U.S. community-based survey. Urology 2001, 5(6): 1044-50.

Presedintele Asociatiei Romane de Urologie
Profesor Doctor Ioanel Sinescu



Medic specialist urolog
Doctor Calin Chibelean

 



« inapoi