Societatea de Obstetrica Ginecologie din Romania


Asociatia Romana de Urologie


Societatea de Uroginecologie din Romania




Sindromul vezicii hiperactive - definitie, simptome.
Mictiunea sau urinarea reprezinta un act fiziologic complex controlat, care dureaza secunde si inseamna golirea vezicii cand aceasta este plina in urma contractiei muschiului vezicii urinare (detrusor). Umplerea vezicii urinare in schimb, se face progresiv, dureaza ore si presupune o relaxare a muschiului vezicii. O contractie spontana sau provocata a acestuia in perioada de umplere a vezicii urinare se poate traduce clinic prin simptome care pot contura sindromul vezicii hiperactive (OAB - overactive bladder).

Studii epidemiologice indica faptul ca OAB afecteaza 16-22% dintre adultii din Europa si SUA, este o afectiune intalnita la ambele sexe, creste cu virsta si altereaza mult calitatea vietii.

Dupa definitia data de subcomitetul de standardizare al Societatii Internationale de Continenta (ICS) bazata pe simptome, sindromul OAB este definit ca imperiozitatea mictionala (urgency), cu sau fara incontinenta imperioasa (urge incontinence), in mod normal cu polachiurie si nocturie in absenta factorilor hormonali sau patologici locali (1). Aceasta definitie publicata in 2002 inlocuieste definitia bazata pe explorarea urodinamica a detrusorului hiperactiv (DO).

Mai exista inca dezbateri in ceea ce priveste aceasta definitie: s-a pus intrebarea daca OAB este intr-adevar un sindrom si acest lucru datorita faptului ca simptome ca polachiuria, imperiozitatea mictionala si incontinenta imperioasa nu sunt relevante pentru o singura boala. Din contra, sunt simptome pe care le putem intalni in detrusor hiperactiv (DO), obstructie subvezicala, (maladie de col vezical, boli ale prostatei) poliurie, etc.

Poliuria, datorata aportului de lichide, spre exemplu, poate crea aceleasi simptome pe care le raporteaza o pacienta expusa la frig (aceleasi simptome, declansate de mecanisme fiziopatologice diferite).

Imperiozitatea mictionala este simptomul principal al OAB si promotorul altor simptome (incontinenta, polachiurie, nocturie). Un studiu pornit in 6 tari din Europa arata ca 54% dintre paciente se plang in primul rand de  imperiozitate mictionala (2).

Dupa definitia ICS imperiozitatea mictionala este obligatorie, polachiuria si nocturia sunt  frecvente iar incontinenta este facultativa (3). Inca o data subliniem ca toti acesti termeni pot fi folositi numai in situatia cand se exclude o infectie sau alte boli ale vezicii urinare (incontinenta urinara de stres - IUS, boli ale vezicii urinare sau ale prostatei).

Raportul subcomitetului de standardizare al Societatii Internationala de Continenta, introduce in plus termenii de vezica hiperactiva uscata (OAB dry), si vezica hiperactiva uda (OAB wet).

OAB uscata a fost definita ca un numar de 4 sau mai multe episoade de imperiozitate mictionala in ultima luna,  sau cu o frecventa mictionala de 8 sau mai multe ori pe zi iar OAB umeda cuprinde simptomele OAB uscata la care se adauga 3 sau mai multe episoade de incontinenta urinara imperioasa in ultima luna.

La femei, prevalenta OAB uscata si umeda a fost similara (9,3% respectiv 7,6%). La barbati, totusi, prevalenta OAB uscata a fost sensibil mai ridicata decat OAB umeda (13,4% comparativ cu 2,6%) (4).

Vizita la medic – diagnostic
In practica obisnuita ne intalnim des cu paciente cu simptomatologie clinica ce sugereza sindromul vezicii hiperactive (OAB). Pentru a aprecia dimensiunea bolii Clinica de Urologie din Oradea a efectuat un screening de depistare a acestor tulburari urinare in cadrul unei actiuni mai largi de depistare si a tulburarilor de statica pelvina. Rezultatele acestui screening indica faptul ca frecventa OAB este mult mai mare decat ne asteptam. O cauza care poate explica acest lucru ar putea fi faptul ca cel mai adesea am fost obisnuiti sa ne referim la incontinenta urinara ca simptom dominant si mai putin la simptomele care sugereaza OAB (5).

De altfel, si in prezent, cea mai mare parte a informatiei epidemiologice publicata in acest domeniu se refera mai degraba la incontinenta urinara decat la sindromul vezicii hiperactive. Luand in considerare faptul ca doar aproximativ 1/3 din pacientii cu vezica hiperactiva sufera de incontinenta urinara (6), datele provenite din studiile epidemiologice axate in principal pe pacientele incontinente, subestimeaza prevalenta sindromului vezicii hiperactive (OAB).

In ultima perioada asistam la o crestere a numarului pacientelor care solicita ajutor medical trecand peste prejudecatile care inca mai persista in tara noastra si nu numai. De aceea discutia medic-pacienta trebuie sa se desfasoare intr-un climat extrem de relaxat, condescendent si discret, cu atat mai mult cu cat si in timpul screeningului am intalnit paciente care considerau aceste tulburari indisolubil legate de varsta sau chiar fiind simptome ale unor boli venerice.

Aceste paciente sunt rusinate, iritate, frustrate, speriate, cu tulburari de somn, cu depresii datorita eforturilor continue de a se impaca cu conditia lor, preocupate de probemele legate de igiena intima si ingrozite de posibilitatea pierderilor de urina. Din acest motiv isi planifica cumparaturile si deplasarile in general, in functie de locatia toaletelor. Incontinenta poate afecta mult calitatea vietii acestor bolnave, repercusiunea asupra vietii sexuale poate duce chiar la divort, iar asupra vietii sociale chiar la  pierderea locului de munca.

La prima intalnire medic-pacienta se completeaza un chestionar, deoarece medicul curant trebuie sa cunoasca antecedentele medicale si obiceiurile legate de urinare. Urmeaza apoi un examen clinic (echografie, debitmetrie, teste de efort) incluzand prelevarea de urina pentru examenul bacteriologic.

Folosirea urodinamicii (chiar daca nu este o procedura obisnuita la inceput), poate asigura un diagnostic mai clar, studiile epidemiologice aratand ca dintre pacientele cu incontinenta, doar jumatate au incontinenta urinara de stres (SUI), pe cand la barbat aceasta se intalneste doar in 8 % din cazuri Uroflowmetria indicata si interpretata corect poate inlocui pana la un punct explorarea urodinamica avand in vedere complexitatea si costul ridicat al acestei explorari.

Medicul trebuie sa fie pregatit sa raspunda unor intrebari puse de unele paciente informate: “Are obezitatea sau alte boli pe care le am legatura cu boala mea? Este o boala care poate fi controlata de medicamente? Medicatia pe care o folosesc pentru alte boli poate influenta aceste simptome? Ce este terapia comportamentala si in ce masura ma poate ajuta? Ce rol are chirurgia in acesta boala si ce riscuri prezinta? Ce rol are menopauza?”

La incheierea primei vizite la medic, pacienta primeste un calendar mictional, pentru a nota timp de o saptamana numarul mictiunilor si volumul de urina per mictiune in 24h, precum si orele cand constata incontinenta sau imperiozitate mictionala. Va fi de asemenea informata despre ceea ce numim “pad test” (cantarirea materialului absorbant inainte si dupa 12 de ore de la aplicare).

Dupa aceasta perioada de o saptamana, pacienta trebuie sa revina la medicul curant cu acest calendar mictional  si cu rezultatele “pad test-ului” daca acesta a fost indicat, conferindu-i medicului o imagine mai clara asupra afectiunii. În urma discutiei si a stabilirii diagnosticului, bolnava poate sa inteleaga mai bine boala sa, sa aprecieze clar in ce masura calitatea vietii ei este afectata (putin, moderat sau sever) si sa se decida daca isi va lasa viata sa-i fie controlata in continuare de vezica urinara sau va lua atitudine pentru a prelua controlul. 

Referinte
1. Abrams P, Cardozo L, Fall M, Griffiths D, Rosier P, Ulmsten U, et al. The standardization of terminology of lower urinary tract function: report from the Standardization Sub-Committee of the International Continence Society. Neurourol Urod 2002;21:167-78. 2. Chapple CR, Rechberger T, Al-Shukri S, Meffan P, Everaert K, Huang M and Ridder A on behalf of the YM-905 Study Group. Randomized, double-blind placebo-and (…)-controlled trial of the once-daily (…) in patients with symptomatic overactive bladder. BJU Int 2004 (93); 303-310. 3. Martin C. Michel, de la Rosette Jean JMCH, Maria Piro, Tim Schneider. Comparison of symptom severity and treatment response in patients with incontinence and continent overactive bladder. E Urol 48 (2005) 110-115. 4. Thüroff JW. OAB evidence from the Urologist’s perspective. E Urol Suppl 2 (2003) 10-15. 5. Bumbu G, Maghiar TT, Orsolya M, Coltoiu V, Rahota B, Kolumban S, Leahu S, Bumbu A, Berechet M, Borza C, Anghelus A. Screening – incontinence, voiding dysfunctions, prolapse. Ro J Urol 2006;4(3):44-8. 6. Stewart WF, Van Rooyen JB, Cundiff GW, Abrams P, Herzog AR, Corey R et al. Prevalence and Burden of overactive bladder in the United States. World J Urol 2003;20;327-36. 7. Wagner TH, Hu TW. Economic costs of urinary incontinence in 1995. Urology 1998;51:355-61. 8. Brown JS, McGhann WF, Chokrovery S. Comorbidities associated with overactive bladder. Am J Manage Care 2000a;6(Suppl):S574-9. 9. Kelleher C, Cardozo L, Chapple CR, Haab F, Ridder AM. Improved quality of life in patients with overactive bladder symptoms treated with (…). BJU Int 2005 (95); 81-85. 10. Chapple CR, Martinez-Garcia R, Selvaggi L, Toozs-Hobson P, Warnack W, Drogendijk T, Wright DM, Bolodeoku J. A comparison of the efficacy and tolerability of (…) and extended release (…) at treating overactive bladder syndrome: results of the STAR trial. E UROL 48 (2005) 464-470. 11. Jüneman KP, Halaska M, Rittstein T, Mürtz G, Schnabel F, Brünjes R, Nurkiewicz W. (…) versus (…): efficacy and tolerability in patients with overactive bladder. E Urol 48 (2005) 478-482.


Presedintele Societatii Romane de Continenta
Profesor Doctor Gheorghe Bumbu



« inapoi